Lucrul cu memoria

Cateva exemple pentru a reaminti cum se lucreaza cu pointerii ce refera zone de memorie:

#include "stdio.h"

#include "stdlib.h"

#include "string.h"

#include "utils.h"

char first_name[] = " Harry";

char last_name[] = " Potter";

static char *trim(char *s){

char *p = malloc(strlen(s)+1);

strcpy(p, s);

printf("p=%x\n",p);

int i=0;

while(*p == ' ') {

p++;

i++;

}

printf("p=%x\n",p);

s = malloc(sizeof(p)+1);

s = strcpy(s, p);

free(p-i);

return s;

}

int main(void){

printf("%s %s is learning SO!\n",

trim(first_name), trim(last_name));

return 0;

}

Programul sterge spatiile libere dintr-un nume si le afiseaza, iar la sfarsit elibereaza memoria. Pointerul p se tot deplaseaza pentru a referi zona de memorie urmatoare, insa cand se face free acesta trebuie sa fie pozitionat exact pe inceputul sirului de caractere.

#include "stdlib.h"

#include "stdio.h"

#include "utils.h"

int main(void)

{

int i;

unsigned int n = 0xDEADBEEF;

unsigned char *w;

/* TODO - use w to show all bytes of n in order */

i = -1;

w = (unsigned char*)(&n);

int dim = sizeof(n);

do {

i++;

printf("%x",*(w+dim-i)); // invers!

} while (i<=dim-1);

printf("\n");

return 0;

}

In acest program se scrie numarul n in hexa, folosind pointerul w care parcurge zona de memorie octet cu octet invers, din cauza little-endianess -ului (parcurgerea de la LSB la MSB). Daca sistemul ar fi fost big-endian , atunci parcurgerea s-ar fi facut *(w+i) si nu *(w+dim-i) .

In fine, un exemplu de folosire a variabilelor statice (cu rol de variabila globala, init cu 0):

#include "stdio.h"

#include "stdlib.h"

#include "utils.h"

/**

* TODO - functia inc() must behave like a counter

* The function returns the next value in order and

* does not receive and parameter

*

* You are not allowed to use global variables

*/

int inc()

{

static int c ;

c++;

return c;

}

int main(void)

{

int i;

for (i = 0;i<=10; i++)

printf("%d\n", inc());

return 0;

}