Semnale in Linux

Semnalele sunt un concept specific sistemelor de operare UNIX. Un semnal este o întrerupere software, în fluxul normal de execuție a unui proces. Sistemul de operare le folosește pentru a semnala procesului apariția unor situații excepționale oferindu-i procesului posibilitatea de a reacționa. Fiecare semnal este asociat cu o clasă de evenimente care pot apărea și care respectă anumite criterii. Procesele pot trata, bloca, ignora sau lăsa sistemul de operare să efectueze acțiunea implicită la primirea unui semnal (de obicei acțiunea implicită este terminarea procesului).

• Dacă un proces dorește să ignore un semnal, sistemul de operare nu va mai trimite acel semnal procesului.

• Dacă un proces specifică faptul că dorește să blocheze un semnal, sistemul de operare nu va mai trimite semnalele de acel tip spre procesul în cauză, dar va salva numai primul semnal de acel tip, restul pierzându-se. Când procesul hotărăște că vrea să primească, din nou, semnale de acel tip, dacă exista vreun semnal în așteptare, acesta va fi trimis.
  
  
  
  

  Un semnal primit de un proces poate fi generat:

  • fie direct de sistemul de operare - în cazul în care acesta raportează diferite erori;
  • fie de un proces - care-și poate trimite și singur semnale (semnalul va trece tot prin sistemul de operare).
    
    
    
    
    
    

    În general, evenimentele care generează semnale se încadrează în trei categorii majore:

    • O eroare indică faptul că un program a făcut o operație nepermisă și nu-și poate continua execuția. Însă, nu toate tipurile de erori generează semnale (de fapt, cele mai multe nu o fac). De exemplu, deschiderea unui fișier inexistent este o eroare, dar nu generează un semnal; în schimb, apelul de sistem open returnează -1, indicând că apelul s-a terminat cu insucces. În general, erorile asociate cu anumite biblioteci sunt raportate prin întoarcerea unei valori speciale. Erorile care generează semnale sunt cele care pot apărea oriunde în program, nu doar în apelurile din biblioteci. Ele includ împărțirea cu zero și accesarea invalidă a memoriei.

    • Un eveniment extern este, în general, legat de I/O și de alte procese. Ele includ apariția de noi date de intrare, expirarea unui timer și terminarea execuției unui proces copil.

    • O cerere explicită indică utilizarea unui apel de sistem, cum ar fi kill, pentru a genera un semnal.
      
      
      
      

      Când semnalul a fost primit, fie imediat, fie după o întârziere mare, acțiunea specificată pentru acel semnal este executată. Pentru anumite semnale, cum ar fi SIGKILL și SIGSTOP, acțiunea este fixată(procesul este terminat), dar, pentru majoritatea semnalelor, programul poate alege să:

      • ignore semnalul
      • specifice o funcție de tip handler
      • accepte acțiunea implicită pentru acel tip de semnal.
        
        
        
        

        Cele mai cunoscute sunt următoarele semnale:

        • SIGINT - transmis la apăsarea combinației CTRL+C;
        • SIGQUIT - în momentul apăsării combinației de taste CTRL+\;
        • SIGSEGV - în momentul accesării unei locații invalide de memorie etc;
        • SIGKILL - nu poate fi ignorat sau suprascris. Transmiterea acestui semnal are ca efect terminarea procesului, indiferent de context.